De ce interbelicul se înțelege mai bine în spații decât în cărți, află vizitând Casa Tătărescu

Întâlnirea dintre arta lui Constantin Brâncuși și angajamentul civic al Arethiei Tătărescu se reflectă nu doar în spațiul monumental al ansamblului de la Târgu Jiu, ci și în fragmente discrete de patrimoniu cultural care leagă epoca interbelică de prezent. Casa Tătărescu din București, prin prezența lucrărilor realizate de Milița Petrașcu, ucenica sculptorului, devine astfel un punct de intersecție esențial pentru înțelegerea acestei conexiuni între artist, mecena și comunitate. În acest context, spațiile capătă un rol fundamental în receptarea și interpretarea unei epoci culturale complexe.

Constantin Brâncuși și Casa Tătărescu: o poveste a artei și implicării civice

De la Hobița natală până la marile creații pariziene, drumul lui Constantin Brâncuși poartă în sine o istorie a formelor esențiale, dar și a relațiilor care au permis afirmarea unei arte moderne românești în plan internațional. În mijlocul acestei călătorii, figura Arethiei Tătărescu, președinta Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, a fost decisivă în realizarea Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu, o operă care transcende simpla sculptură și devine un proiect urban și cultural de anvergură. Casa Tătărescu, situată pe Strada Polonă nr. 19 în București, adăpostește astăzi lucrări semnate de Milița Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, care a fost puntea umană ce a făcut posibilă întâlnirea dintre artist și inițiativa civică a Arethiei Tătărescu.

Arethia Tătărescu și infrastructura culturală a Gorjului

Arethia Tătărescu, născută Piteșteanu, a venit în Gorj cu o formare solidă și cu un angajament civic profund. Studiile ei la Conservatorul Regal din Bruxelles și experiența ca profesoară de pian au fost completate de implicarea în numeroase inițiative culturale și sociale. În calitate de președintă a Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, Arethia a fost motorul unei strategii care a pus cultura publică în centrul dezvoltării locale. Prin proiecte precum inaugurarea Muzeului „Alexandru Ștefulescu” în 1926, protejarea patrimoniului și promovarea memoriei locale, ea a creat un cadru solid pentru o comunitate conștientă de valorile sale.

Drumul către Brâncuși și rolul Miliței Petrașcu

Inițiativa de a realiza un monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial în Gorj a început cu o propunere adresată mai întâi Miliței Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși. Aceasta a recomandat implicarea sculptorului, iar legătura dintre Brâncuși și Arethia Tătărescu s-a materializat într-un proiect care a depășit sfera unei simple comenzi artistice. Acceptarea lui Brâncuși de a crea ansamblul fără onorariu a transformat darul într-un act de responsabilitate culturală și simbolică, oferind un sens profund întoarcerii sale „acasă”.

Ansamblul de la Târgu Jiu: între sculptură și spațiu urban

Ansamblul monumental conceput de Constantin Brâncuși la Târgu Jiu cuprinde trei elemente esențiale:

• Masa Tăcerii
• Poarta Sărutului
• Coloana Infinitului

Aceste elemente nu sunt doar obiecte de artă, ci fac parte dintr-un traseu urban, Calea Eroilor, care leagă malul Jiului de zona cazărmilor. Proiectul a implicat exproprieri, trasarea unei străzi drepte și construirea unei biserici pe axul ansamblului, toate acestea fiind susținute financiar și logistic prin eforturile comunității și ale autorităților, în special datorită contribuției Arethiei Tătărescu.

Milița Petrașcu: puntea umană între Brâncuși și inițiativa civică

Ucenica lui Constantin Brâncuși, Milița Petrașcu, a avut un rol esențial în realizarea proiectelor de memorie culturală din Gorj. Pe lângă recomandarea sculptorului pentru ansamblul de la Târgu Jiu, ea a fost implicată în monumente cu semnificație majoră, precum mausoleul Ecaterinei Teodoroiu. Astfel, legătura dintre Brâncuși și Arethia Tătărescu nu este doar o relație bilaterală, ci face parte dintr-o rețea socială și artistică complexă care a susținut memoria și identitatea locală în perioada interbelică.

Casa Tătărescu: patrimoniu viu și legătura cu Brâncuși

Casa Tătărescu, situată în București pe Strada Polonă nr. 19, reprezintă un punct important în rețeaua culturală care leagă Brâncuși, Arethia Tătărescu și Milița Petrașcu. În acest spațiu, se găsesc o bancă și un șemineu sculptate de Milița Petrașcu, care reflectă limbajul esențial al formei brâncușiene, dar într-un context intim și domestic. Casa devine astfel un loc în care memoria artistică și civică se întâlnesc, oferind o experiență culturală care completează vizita la monumentele din Gorj.

Moștenirea lui Brâncuși și receptarea în epoca postbelică

După al Doilea Război Mondial, opera lui Constantin Brâncuși a fost contestată în contextul realismului socialist, fiind etichetată drept formalism burghez. Totuși, în 1956, la București s-a organizat prima expoziție personală Brâncuși din Europa, iar în 1964 artistul a fost redescoperit ca geniu național. Ansamblul de la Târgu Jiu, care fusese neglijat și amenințat cu demolarea, a fost reabilitat și integrat în conștiința publică, demonstrând fragilitatea și importanța consensului social în conservarea patrimoniului cultural.

Expoziția de la Timișoara și „Brâncuși 150”: revenirea la esență

Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, găzduită de Muzeul Național de Artă Timișoara între 30 septembrie 2023 și 28 ianuarie 2024, a reprezentat o reîntâlnire majoră a publicului român cu opera sculptorului. Curatoriată de Doina Lemny, ea a reunit peste 100 de opere, inclusiv sculpturi, fotografii și filmări, cu împrumuturi de la instituții prestigioase internaționale. Interesul numeros al vizitatorilor a arătat că Brâncuși continuă să fie o prezență vie în cultura contemporană. În 2026, aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui Brâncuși va reuni manifestări culturale pe șase continente, demonstrând că moștenirea sa rămâne un punct de referință activ și generativ.